Articole

Integrarea copiilor cu nevoi speciale in sistemul educational de masa

Pornind inca de la principiile educatiei in Romania, scolarizarea inseamna o forma de uniformizare, de standardizare a cunostintelor si abilitatilor pe care fiecare copil le dobandeste pana la sfarsitul celor 8 clase . Scopul final al acestor achizitii, acela de adaptare la cerintele societatii este mai mult sau mai putin atins. Uneori fara a se tine cont de unicitatea copilului, de nevoile si potentialul sau specific, acesta este nevoit sa se adapteze si sa tina pasul cu programa scolara. Chiar daca in tari mai dezvoltate aceste lucruri sunt deja cunoscute si luate in consideratie, la noi viteza de transformare este mai mica.

In acest context, in care copilul este evaluat doar din prisma unor seturi de cunostinte prestabilite, in care parintii, profesorii si copiii isi concentreaza atentia pe aceasta programa scolara ce trebuie asimilata, ne punem problema integrarii copiilor cu nevoi speciale in scolile normale.Nu atat de mare problema la nivel legislativ (din punct de vedere legal, copiii cu nevoi speciale la un anumit grad de severitate ar trebui integrati in scoala de masa), ci mai mult la nivel social. Si acest lucru ni-l demonstreaza parintii acestor copii neacceptati in anumite scoli.

Motivele sunt multiple si intercalate:

  • poate fi sistemul educational ce nu este pregatit sa asimileze cazurile speciale – dotari, numarul de copii, pregatirea profesorilor pentru aceste cazuri.
  • poate fi gradul de informare si intelegere al societatii – acceptarea de catre parintii celorlalti copiii, acceptarea de catre copiii si intelegerea corecta a pozitiei pe care un copil cu nevoi speciale o are intr-o clasa.
  • mai poate fi si existenta scolilor speciale (de altfel si ele neincapatoare)

Vom lua pe rand aceste motive si le vom decodifica:

Profesorii nu au pregatirea necesara pentru a aborda un copil cu nevoi speciale – este nevoie de o pregatire psihopedagogica specifica. Ceea ce nu este insa luat in considerare, este faptul ca un astfel de curs, urmat cu adevarat, poate dezvolta si alte abilitati de abordare a copiilor normali. Este practic o extindere si o dezvoltare personala a cadrului didactic care va intelege mai bine ideea de unicitate si diversitate umana.

Cat de informati si cat pot intelege colegii copiilor cu nevoi speciale si familiile acestora. Parintii se tem in general de cateva lucruri atunci cand in clasa este prezent un astfel de copil:

  • reactii imprevizibile, comportament deviant sau agresivitate ce pot afecta copilul meu.Aceste lucruri pot fi evaluate, cunoscute de catre profesor si colectiv si se pot lua masuri comportamentale care sa mentina o desfasurare normala a orelor si a interactiunilor dintre copii.
  • ii poate afecta rezultatele scolare – este doar un mit, o buna integrare a copilului cu nevoi speciale nu afecteaza performanta scolara a colegilor sai
  • copilul meu poate fi traumatizat – copilul poate intelege foarte bine situatia speciala a unui coleg, atunci cand atitudinea atat a parintilor cat si a profesorilor este cea corecta. Ba mai mult, ceilalti copii au sanse crescute de a dezvolta empatia, responsabilitatea si acceptarea sociala.
  • refuz sa fiu in contact cu aceasta parte din realitate (copii cu dizabilitati) pentru ca ar fi dureros pentru mine sa traiesc aceasta situatie. Este teama care de cele mai multe ori ne blocheaza si ne determina sa refuzam fara a ne da seama de ce.

Scolile speciale sunt o alternativa de scolarizare a copiilor cu dizabilitati, insa acestea le permite prea putin integrarea si acceptarea sociala si cresc sansa de stigmatizare. Diversitatea dizabilitatilor din scoala speciala nu ofera copilului un mediu in care sa se poata dezvolta la potentialul lui maxim – el poate stagna sau chiar regresa.

Alina Porumboiu

Apare in: http://trusapentruparinti.ro/wordpress/?p=206

Relatia terapeut – copil in terapia cognitiv comportamentala

Ce faci atunci cand iti rupi o mana? Cel mai intelept lucru este sa o pui in gips…un element de suport care sa ii permita osului fracturat sa se resudeze – actionezi din exterior sprijinind un proces natural interior de refacere, ai incredere in precizia organizmului tau; asemeni unui terapeut ce are mare incredere in capacitatea omuletului ingenios pe care il are in fata.

Chiar si cu o functionare neuronala usor diferita, cu modalitati de perceptie si de raportare la lume aparent haotice, copilul ce poarta un diagnostic de tulburari din spectrul autist, detine SECRETUL “vindecarii” sale. Secret pe care nu am reusit inca sa il descifram (ar fi poate mult prea maret acest scop); reusim insa, in fiecare zi, tot mai mult sa il stimulam – prin diferite interventii, terapii, unii cred ca si medicamente sau pur si simplu spontan. Ma refer la vindecare ca la ceva usor diferit fata de ce ar trebui sa fie o buna functionare si adaptare la mediu.

Ceea ce incerc sa subliniez mai sus, este faptul ca oricat de mult ne-ar placea sa credem, rolul nostru, al celor ce depun un efort in jurul acestor copii, nu este acela de a schimba, a vindeca, a salva; ci pur si simplu de a insoti, de a-i sustine asemeni unei proteze in reconstructia lor. (Oricat de mult am grabi procesul de achizitie si capacitatea de intelegere a copilului va trebui mereu sa tinem cont de ritmul sau natural si sa nu ne ghidam dupa asteptarile noastre personale cu privire la rezultatele sale).

Perspectiva prezentata pana acum nu face parte neaparat din abordarea cognitiv comportamnentala, despre care mi-ar placea sa vorbesc aici si care este tot mai mult imbratisata ca forma de tratament in lucrul cu autismul in Romania.

Terapia cognitiv comportamentala (am sa include aici si tehnica ABA) face parte din tipurile de terapii scurte, ceea ce inseamna ca este centrata pe problema si implicit pe rezolvarea ei; in cazul tulburarilor din spectrul autist, probelemele comportamentale (si nu numai) sunt multiple, ceea ce inseamna o durata nelimitata de lucru cu acestea.

Astfel, terapeutul cognitivist neutru, impersonal, va determina, implicit, si atasamentul copilului fata de el (nu am sa o numesc neaparat dependenta). In functie de stabilitatea si durata prezentei terapeutului in viata copilului, relatia dintre cei doi va prinde contur si profunzime; ceea ce face terapeutul cu aceasta relatie poate fi extrem de important. Pentru asta sugerez o aceptare si cunoastere ceva mai larga a conceptelor teoretice si abordarilor terapeutice. Ma refer aici la aspecte ca: atasament vs abandon, crestere emotionala vs stagnare, dependenta afectiva, transfer vs contratransfer, incredere, deschidere vs anxietate, inchidere, structurarea personalitatii.

Un alt aspect foarte important este suportul afectiv oferit, disponibilitatea afectiva a terapeutului.  Chiar daca este ceva invizibil, si de nemasurat in realitate, cu totii stim ca acest canal afectiv exista. La nivelul copilului cu tulburari din spectrul autist ne lovim tocmai de aceste ziduri construite in jurul sau dintr-un reflex de aparare fata de mediul extrem de imprevizibil si insecurizant. Stimuland constant aceste canale afective, terapeutul va avea mai multe sanse sa ajunga la copil si sa isi atinga obiectivele  programelor sale. Insa, pana acolo, conteaza mult si gradul de autocunoastere si flexibilitatea afectiva a persoanei care lucreaza cu copilul (dezvoltarea personala avand un rol esential).

A nu se confunda disponibilitate afectiva cu comportamente permisive si lipsite de fermitate. Poti fii ferm si iubitor in acelasi timp (aceasta propozitie atat de adevarata, trebuie sa recunosc, nu imi apartine).

De cele mai multe ori, metoda terapeutica in sine nu este decat vehicolul de a ajunge la copil si de a-i pune la dispozitie modalitati eficiente de a se adapta la mediu si la lumea interioara (uneori mult prea tulburata de emotii puternice).

Tema relatiei terapeut – copil, este una mult mai ampla; intentia mea fiind doar aceea de a starni curiozitate si interes si de a largi putin viziunea uneori limitata de aspectele pur teoretice.

Alina Porumboiu

A aparut pe site-ul: http://www.asociatiatca.ro/terapie-cognitiv-comportamentala/relatia-terapeut-copil-terapia-cognitiv-comportamentala

Published on May 6, 2009 at 8:13 pm  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://porumboiu.wordpress.com/terapii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: